Tribunal Arbitral in Transporturi - Arbitrans
Acasa

Info

Forma și modalitățile de inserare a clauzei compromisorii în contractul de transport rutier de mărfuri

Clauza compromisorie în reglementarea noului Cod de procedură civilă

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (noul Cod de procedură civilă), stabilește forma scrisă a convenției arbitrale [art. 548 alin. (1)]. Față de dispozițiile alin. (2) al art. 548, potrivit cărora în cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute, apreciem că nulitatea cu care este sancționată convenția arbitrală care nu îmbracă forma scrisă, potrivit alin. (1), este o nulitate relativă.
Consecințele calificării ca relativă a nulității prevăzute la alin. (1) al art. 548 din noul Cod de procedură civilă, conduc la concluzia ca absența formei scrise a convenției arbitrale poate fi invocată, în principiu, numai de persoana ocrotită prin norma juridică încălcată în momentul încheierii actului juridic, că trebuie invocată, pe cale de acţiune, în termenul de prescripţie extinctivă, și că nulitatea relativă a convenției arbitrale poate fi confirmată, expres sau tacit, de partea interesată.
Condiţia formei scrise se consideră îndeplinită, ne spune noul Cod de procedură civilă [art. 548 alin. (1)], atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.
După cum este îndeobște cunoscut, convenția arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal ori stabilită într-o convenţie separată, la care contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului.
Potrivit art. 550 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituţionalizat este suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează arbitrajul.
Clauza compromisorie este, în practica arbitrală, cea mai întâlnită formă a convenției arbitrale, cu mult înaintea compromisului (art. 551 din noul Cod de procedură civilă) sau înţelegerii scrise a părţilor făcută în faţa tribunalului arbitral (art. 549 din noul Cod de procedură civilă).

Forma clauzei compromisorii în contractul de transport rutier de mărfuri

Particularități ale formei clauzei compromisorii pot fi întâlnite în acte normative, convenții internaționale sau acte juridice normative interne, în materia transportului rutier de mărfuri.
Astfel, potrivit art. 33 din Convenția referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, contractul de transport poate să conţină o clauză atribuind competenţa [de soluționare a unui litigiu - n.n.] unui tribunal arbitral, cu condiţia ca această clauză să prevadă că tribunalul arbitral va aplica dispoziţiile convenției.
Întrucât, în conformitate cu art. 77 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 33 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), sunt aplicabile și transporturilor rutiere naţionale contra cost de mărfuri, problema formei clauzei compromisorii în contractul de transport rutier de mărfuri capătă o importanță deosebită.
În literatura de specialitate s-a arătat că, "în orice caz, convenția arbitrală încheiată în oricare dintre formele arătate (fie clauză compromisorie, fie compromis de arbitraj) trebuie să prevadă, așa cum cere explicit art. 33, că tribunalul arbitral va aplica dispozițiile Convenției C.M.R. Este o condiție imperativă sine qua non. (Prof. dr. Octavian Căpățînă, Conf. univ. dr. Gheorghe Stancu - Dreptul transporturilor, Partea specială, Lumina Lex, 2002, pag. 242). Alți autori au arătat că, dimpotrivă, condiția ca respectiva clauză compromisorie să facă trimitere la aplicabilitatea Convenției C.M.R. nu afectează validitatea convenției arbitrale, fiind vorba de o condiție subînțeleasă de co-contractanți, care trimite la legea aplicabilă raportului juridic de transport rutier de mărfuri.
Tribunalul de Arbitraj Internațional în Transporturi de pe lângă Asociația Română pentru Transporturi Rutiere Internaționale recomandă părților la un raport juridic de transport rutier de mărfuri următoarea clauză pentru a fi inserată în contractele și documentele care dovedesc acest raport juridic: "„Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, se va soluţiona prin arbitrajul Tribunalului de Arbitraj Internațional în Transporturi de pe lângă Asociația Română pentru Transporturi Rutiere Internaționale, în conformitate cu Codul arbitral în transporturi și activități anexe. Tribunalul de Arbitraj Internațional în Transporturi aplică dispozițiile Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), încheiată la Geneva la 19 mai 1956.".
Tot astfel, apreciem că părțile la Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. (Convenţia T.I.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 420/1979, pot să convină soluționarea litigiilor dintre ele prin arbitraj, numai cu condiția ca respectiva convenție arbitrală (care poate îmbrăca forma unei clauze compromisorii într-un acord internațional bi sau multilateral) să prevadă că tribunal arbitral este compus astfel: fiecare parte la diferend va numi un arbitru, iar cei doi arbitri desemnaţi vor desemna un al treilea arbitru care va fi preşedinte (art. 57 pct. 2 din convenție).

Inserarea clauzei compromisorii în contractul de transport rutier de mărfuri

Contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimaţie de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz [art. 1956 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare (noul Cod civil)].
În materia transportului rutier de mărfuri, cea mai cunoscută dovadă a contractului de transport o reprezintă, firește, scrisoarea de trăsură, colocvial denumită C.M.R. Nimic nu oprește părțile la contractul de transport de mărfuri să insereze o clauză compromisorie în conținutul scrisorii de trăsură.
Evident, sunt folosite în practică și contracte propriu-zise de transport de mărfuri, încheiate în formă scrisă (pentru modelul unui astfel de contract de transport auto de mărfuri, vezi "Relațiile contractuale în procesul de transport", autor: Lector univ. dr. Corina Petică Roman, în revista Roți nr. 1 din iunie 2009, pag. 14-17). O clauza compromisorie își găsește natural loc în conținutul unui astfel de contract de transport rutier de mărfuri.
Dar, după cum am arătat la prima secțiune, o clauză compromisorie poate fi socotită însușită de părțile unui raport juridic de transport rutier de mărfuri prin schimb de corespondenţă, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale ( de ex., o notificare urmată de răspunsul la notificare sau o cerere de chemare în judecată urmată de întâmpinare).
Aceste principii sunt aplicabile, mutatis mutandis, și binecunoscutului, în domeniul transporturilor rutiere, contract de expediție a mărfurilor.

Av. Ion Scăunaşu

 

RO EN RU
Copyright © 2015 Asociaţia Română pentru Transporturi Rutiere Internaţionale. Toate drepturile rezervate. - Design web si programare